Orasele disparute erau asezari reale, prospere si bine populate care au ajuns in declin si a caror amplasare a fost mai tarziu uitata. Majoritatea oraselor pierdute au fost regasite, si au fost studiate intens de catre oamenii de stiinta. De la Pompei la Machu Pichu, va prezentam cele mai fascinante zece orase disparute din istorie.
Machu Pichu (‘Vechiul Varf’) este un oras incas pre-columbian, localizat la 2.430 de metri altitudine, pe creasta unui munte deasupra vaii Urubamba din Peru, langa Cuzco. Machu Picchu este probabil cel mai cunoscut simbol al Imperiului Incas. Este numit deseori ‘Orasul Pierdut al Incasilor’. Locul a fost inclus in Patrimoniul Mondial in 1983, cand a fost descris ca ‘o capodopera absoluta de arhitectura si o marturie unica a civilizatiei incase’.
Machu Picchu a fost construit in jurul anului 1450, la apogeu l imperiului Incas, si a fost abandonat in mai putin de 100 de ani deoarece imperiul s-a prabusit sub cucerirea spaniola. Desi cetatea se afla la doar 80 de kilometri de Cuzco, capitala incasa, nu a fost niciodata gasit si distrus de spanioli, asa cum s-a intamplat cu alte localitati incase. Peste secole, jungla din jur a crescut si a impanzit locul, iar putini stiau de existenta lui. In 1911, istoricul si exploratorul de la Yale, Hiram Bingham a adus orasul pierdut in atentia lumii. Bingham si altii au lansat ipoteza conform careia cetatea a fost locul traditional de nastere al incasilor sau centrul spiritual al ‘fecioarelor soarelui’, in timp ce curatorii unei expozitii recente au speculat ca Machu Pichu era o resedinta regala.
Angkor(Cambodgia) : Contine cel mai mare monument religios din lume
Angkor era resedinta imperiului Khmer, care a inflorit din secolul IX pana in secolul XV d.Hr. Mai exact, perioada angkoriana este cea din 802 d.Hr., cand monarhul hindus khmer Jayavarman II s-a declarat “monarhul universal” si “regele-zeu” al Cambodgiei, pana in 1431 d.Hr., anul in care invadatorii thailandezi au preluat capitala Khmerilor, fortand populatia sa migreze spre sud, in zona Phnom Penh.
Ruinele Angkor se afla intre paduri si terenuri agricole, la nord de Marele Lac (Tonle Sap) si la sud de dealurile Kulen, langa moderna Siem Reap, si fac parte din Patrimoniul Mondial UNESCO. Sunt peste o mie de temple in zona Angkor, mergand de la gramezi de nedescris de moloz si caramizi imprastiate pe campurile de orez, pana la magnificul Angkor Wat, despre care se spune ca este cel mai mare monument religios singular din lume. Multe din templele de la Angkor au fost restaurate, si astazi formeaza cel mai important exemplu de arhitectura khmer. Numarul vizitatorilor se ridica la un milion anual.
In 2007, o echipa internationala de cercetatori care foloseau fotografii din satelit si alte tehnici moderne a ajuns la concluzia ca Angkor a fost cel mai mare oras preindustrial din lume, cu o suprafata urbana de aproape 3000 de kmp. Cel mai apropiat rival de Angkor, orasul mayas Tikal din Guatemala, avea de-abia 130 de kmp in total.
Memphis (Egipt) : vechea capitala a Egiptului
Memphis este vechea capitala a primei nome din Egiptul de Jos, si a Vechiului Regat al Egiptului, de la fondarea sa pana in jurul anului 2200 i.Hr. si mai tarziu pentru scurte perioade, a Noului Regat, dar si un centru administrativ in istoria antica. Numele sau antic egiptean era InebHedj (‘Peretii Albi’). Numele ‘Memphis’ este deformarea greaca a numelui egiptean al piramidei lui Pepi I (dinastia a sasea), Men-nefer, care a devenit Menfe in coptica. Potrivit lui Herodot, orasul a fost fondat in jurul anului 3100 i.Hr. de catre Menes, care a unit cele doua regate ale Egiptului.
Estimarile asupra numarului populatiei difera foarte mult. Dupa T. Chandlerm, Memphis a avut 30.000 de locuitori si era de departe cea mai mare asezare din toata lumea din momentul fondarii sale pana in jurul anului 2250 i.Hr. si din 1557 pana in 1400 i.Hr. Memphis a atins o culme a prestigiului sub dinastia a sasea drept centru al cultului Ptah. A avut un declin scurt dupa cea de-a optsprezecea dinastie, odata cu ridicarea Tebei, si a fost readus la viata sub satrapii persani inainte sa ramana definitiv pe locul doi, dupa construirea Alexandriei. Sub Imperiul Roman, Alexandria a ramas cel mai important oras, iar Memphis a fost cel de-al doilea oras din Egipt pana la stabilirea Fustat-ului (sau Fostat-ului) in 641. A fost masiv abandonata si a devenit o sursa de piatra pentru asezarile din jur. Era inca o gramada impresionanta de ruine in secolul XII, insa la scurta vreme a devenit mai mult decat o intindere de ruine la pamant si pietre imprastiate. Ramasitele templului lui Ptah si al lui Apis au fost descoperite in acest loc, precum si cateva statui, inclusiv doua din alabastru, de patru metri inaltime, ale lui Ramesses al II-lea. Necropola Saqqara se afla foarte aproape de Memphis.
Petra (Iordania) : structuri din piatra sapate in stanci
Petra (‘Piatra’) se afla pe panta Muntelui Hor (Iordania) intr-un bazin printre muntii care formeaza latura estica a Arabah (WadiAraba), valea larga dintre Marea Moarta si Golful Aqaba. Este renumita pentru numeroasele structuri din piatra sapate in stanca. Locul, ascuns multa vreme, a fost aratat Occidentului de catre exploratorul elvetian Johann Ludwig Burckhardt in 1812. A fost descris ca fiind ‘un oras rosu ca trandafirul, de jumatatea varstei timpului’ intr-un sonet newdigate demn de un premiu, de catre John William Burgon. Burgon nu a vizitat de fapt Petra, care ramane accesibila doar europenilor insotiti de ghizi locali, cu escorte inarmate, pana dupa Primul Razboi Mondial. Locul a fost desemnat Monument de Patrimoniu International UNESCO in 1985, spunandu-se despre el ca este ‘una dintre cele mai pretioase proprietati culturale din mostenirea culturala omeneasca’.
Inconjurat de turnuri-stanci si udat de un parau peren, Petra nu doar ca poseda avantajele unei fortarete, insa controla si principalele rute comerciale care treceau spre Gaza in vest, spre Bosra si Damasc in nord, spre Aqaba si Leuce Come la Marea Rosie, si traversau desertul catre Golful Persan. Declinul Petrei a avut loc rapid sub dominatia romana, in mare parte din cauza revizuirii rutelor comerciale pe mare. In 363, un cutremur a distrus cladirile si a avariat sistemul vital de administrare a apei. Ruinele de la Petra erau o curiozitate in Evul Mediu si erau vizitate de sultanul Baibars din Egipt pana la sfarsitul secolului XIII. Primul european care le-a descris a fost Johann Ludwig Burckhardt in 1812.
Palmyra (Siria): Mireasa desertului
Palmyra era in vremurile vechi un oras important din centrul Siriei. A fost mult timp un oras de tranzit vital pentru calatorii ce traversau desertul Sirian si era numit ‘Mireasa Desertului’. Cea mai timpurie atestare documentara a orasului dupa numele sau pre-semitic Tadmor, Tadmur sau Tudmur este inregistrata in tabletele babiloniene gasite in Mari. Desi locul antic a ramas in paragina dupa secolul XVI, este inca numit Tadmor si exista o mica asezare mai recenta langa ruinele cu acelasi nume.
La mijlocul primului secol, Palmyra, un oras bogat si elegant, localizat pe rutele de tranzit ce legau Persia de porturile la Mediterana ale Siriei si Phoeniciei romane, a cazut sub conducere romana. In timpul urmatoarei perioade de mare prosperitate, cetatenii arabi din Palmyra au adoptat traditii si obiceiuri vestimentare atat de la lumea iraniano-partica din est, cat si din cea greco-romana din vest. Tadmor este mentionat in Biblia evreiasca (A doua carte a Cronicilor 8 :4) ca oras din desert construit de regele Solomon din Iudeea, fiul lui David. Palmyra a facut parte din provincia romana Siria in timpul conducerii lui Tiberius (14 – 37). A crescut constant in importanta ca ruta comerciala ce lega Persia, India, China si Imperiul Roman. In 634, primii musulmani au ajuns la Palmyra. Orasul a fost preluat de arabii musulmani sub conducerea lui Khalid Ibn Walid in 636. In secolul VI, castelul lui Fakhreddine al Maany a fost construit in varful unui munte, cu vedere la o oaza. Castelul a fost inconjurat de un sant, cu acces doar printr-un pod mobil. Orasul Palmyra a ramas intact. Dupa anul 800, oamenii au inceput sa abandoneze orasul.
Pompei (Italia) : ingropat de un vulcan
Odata cu Herculaneum, acest oras roman apropiat de modernul Napoli a fost distrus si ingropat complet in timpul unei eruptii catastrofice a vulcanului Vezuviu, care a durat doua zile, in anul 79, pe 24 august. Vulcanul a acoperit zone mai inalte si a ingropat Pompei sub cativa metri de cenusa si lava, orasul fiind pierdut pentru aproximativ 1700 de ani, pana sa fie redescoperit accidental in 1748.
De atunci, excavarea sa a oferit o vedere extraordinar de detaliata asupra vietii din oras la apogeul Imperiului Roman. Astazi, este una dintre cele mai populare atractii turistice din Italia si un Monument al Patrimoniului Mondial UNESCO.
Palenque (Mexic) : unul dintre cele mai frumoase orase mayase
Palenque este un oras antic mayas din apropierea raului Usumacinta din statul mexican Chiapas. Are cele mai rafinate exemple de arhitectura, sculptura, acoperisuri speciale si basoreliefuri pe care le-au facut vreodata mayasii. Anticul oras mayas Palenque, cu imprejurimile junglei superbe si arhitectura si decoratiile nemaipomenite, este una dintre minunile din Mexic. Ocupat pentru prima data in jurul anului 100 i.Hr., s-a dezvoltat intre anii 600 si 700 d.Hr., o perioada intr-adevar glorioasa. Orasul a crescut in importanta sub Pakal, un rege care a domnit din anul 615 pana in anul 683 d.Hr., reprezentat in hieroglife drept un soare si un scut, numit si Scutul Soarelui sau Albul Macau. In timpul conducerii lui Pakal, au fost construite in Palenque multe piete si cladiri, inclusiv superlativul Templo de las Inscripciones (mausoleul sau), caracterizat prin basoreliefuri stucco foarte complicate.
Fiul lui Pakal, Chan-Bahlum al II-lea, a continuat dezvoltarea politica si economica din Palenque, precum si pe cea a artei si a arhitecturii si a prezidat constructia templelor Grupo de la Cruz, plasand pietre narative (‘stelae’) in fiecare dintre ele. Se poate observa influenta arhitecturii din Palenque in orasul mayas Tikal. Ostilitatea orasului mayas rival, Tonina, a fost poate cel mai influent factor al rapidului declin dupa moartea lui Chan-Bahlum al II-lea in anul 702. Se vorbeste despre un atac devastator al Tonina asupra Palenque in anul 730. Dupa secolul al X-lea, Palenque a fost abandonat in masa. In zona in care ploua cel mai mult din Mexic, ruinele au ramas nedescoperite pana in secolul XVIII. Frans Blom, un investigator din secolul XX, a remarcat: ‘Prima vizita la Palenque este impresionanta. Cand traiesti mai multa vreme acolo, acest oras in ruine devine o obsesie.’
Vijayanagar (India) : capitala unuia dintre cele mai mari imperii hinduse
Vijayanagar, capitala unuia dintre cele mai mari imperii hinduse din toate timpurile, a fost fondata de printii Harihara si Bukka, din dinastia Sangama, in anul 1336. Puterea sa a atins apogeul sub Krishnadevaraya (1509 – 1529), cand a controlat aproape toata peninsula sudica a raurilor Krishna si Tungabhadra. Comparabil cu Delhi in secolul XIV, orasul, cu o populatie estimata la o jumatate de million de locuitori, acoperea 33 km2 si era inconjurat de mai multe linii concentrice de fortificare. Bogatia sa provenea din controlul comertului cu mirodenii si a industriei bumbacului. Bazarele sale aglomerate, descrise de calatori precum portughezii Nunez si Paes, erau centre de comert international. Imperiul s-a prabusit dupa batalia de la Talikota din anul 1565, cand orasul a fost pradat de confederatia sultanilor Deccani (Bidat, Bijapur, Golconda, Ahmednagar si Berar), astfel deschizandu-se sudul Indiei pentru cucerirea musulmana.
Ruinele sunt amplasata intr-un peisaj ciudat si frumos, plin cu bolovani si cu o calitate aproape magica. Atractia nedisputata, Templul Vittala din secolul XVI, este un Monument de Patrimoniu Mondial. Inceput de Krishnadevaraya, nu a fost niciodata terminat sau sfintit ; opera sa sculpturala incredibila este apogeul artei Vijayanagar. Stalpii exteriori sunt cunoscuti ca fiind muzicali, deoarece reverbereaza atunci cand sunt loviti. In curtea templului se afla o caleasca ornata din piatra, continand o imagine a lui Garuda.
Efes (Turcia) : unul dintre cele mai importante orase de la inceputurile crestinismului
Efes era un oras grec, ionic, in vechea Anatolia, fondat de colonistii din Atena in secolul X i. Hr. Orasul se afla in Ionia, unde raul Cayster (Küçük Menderes) se varsa in Marea Egee, si facea parte din Liga Panonica. In Efes se afla una dintre cele sapte biserici din Asia numite in Cartea Revelatiei (2 :1 – 7). Este si locul unui mare cimitir de gladiatori.
Efes era un centru important pentru crestinatatea timpurie. Pavel l-a folosit ca oras de baza. El a fost implicat intr-o disputa cu artizanii, ale caror mijloace de trai depindeau de Templul lui Artemis de acolo (Fapte 19 :23-41), si a scris 1 Corinteni din Efes. Mai tarziu, Pavel a scris catre comunitatea crestina din Efes.
Sanchi (India) : cel mai bine pastrat grup de monumente budiste
Fiind un monument de patrimoniu mondial UNESCO in centrul Indiei, langa raul Betwa, Sanchi se afla pe un deal aplatizat din gresie, la 90 de metri deasupra zonei rurale, si gazduieste cel mai bine pastrat grup de monumente budiste din India. Cel mai notabil este Marele Stupa, descoperit in 1818. A fost probabil inceput de imparatul Asoka la jumatate secolului III i.Hr. si extins mai tarziu. Avand o structura solida, este inconjurat de un gard masiv din piatra, cu patru porti decorate cu sculpturi complicate ce ilustreaza viata lui Buddha.
Stupa in sine consta intr-o baza si un dom emisferic reprezentand domul Raiului ce cuprinde Pamantul ; este surmontat de bucata patrata de zid, muntele lumii, din care se ridica o masca ce simbolizeaza axa cosmica. Varful poarta umbrele ce reprezinta tipuri diferite de paradis. Alte ramasite includ cateva stupa asemanatoare, dar mai mici, o primarie (caitya), un stalp Asokan cu inscriptii si cateva manastiri (secolele IV – XI). Au fost descoperite cateva cosuri relicve si peste 400 de inregistrari epigrafice.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu